𝑬𝑫𝑨𝑿 𝑹𝑬𝑹𝑼𝑴

Mihil, în solipsism.

Un suflet bătrân într-o cutie de necazuri lumești.

Cred în Univers mai presus de toate, dar cred totodată și în nimic.

Ksenia și-a uitat pantoful stâng la mine-n casă, și deci mi-am dat seama că și-a furat șansa la fericire pășind în viață cu piciorul greșit. Nimic nu mai e la fel de atunci, toate sunt doar scurgeri materiale, scursuri.

Rosie, îmi place parfumul pe care nu l-ai purtat niciodată, îmi aduce aminte de fiecare moment în care am atins moartea cu mănuși de catifea și ea-mi zâmbea zeflemitor, dar mă-mpingea cât mai departe când realiza că eu eram cea care a strigat-o și nu a venit de bună voie.

𝑽𝑨𝑳𝑬 𝑬𝑻 𝑴𝑬𝑴𝑶𝑹 𝑺𝑰𝑺 𝑴𝑬𝑰